VIAȚA! Cel mai mare privilegiu pe care îl poate primi un om

Interesantă, frumoasă plină de încercări, suntem zilnic provocați să luptăm, să trăim frumos, să zâmbim.

Dar ce se întâmplă când viața te ia prin surprindere fix atunci când totul este minunat, când nimic nu îți poate sta în cale, când simți că atingi norii cu sufletul, fix atunci viața te coboară într-o mare necunoscută? Ce faci? Te scufunzi? Renunți sau lupți? Răspunsurile sunt că nu renunți, lupți și nu te scufunzi

În această mare am fost aruncat și eu când de la o vârstă fragedă am fost diagnosticat cu o boală care părea a fi la început marele meu dușman, inamicul care avea să îmi reamintească mereu că timpul meu se scurge zilnic, mult mai repede decât ar trebui.

O să mor. Atât de repede? De ce? Cu ce am greșit?  
Renunț?
Nu se poate, nu așa trebuie să se termine. 

Cred că oamenii în cele mai mari impasuri trebuie să decidă ce au de făcut, cum se vor pregăti pentru marele impact.
Asta am făcut și eu atunci, am decis să lupt, până la urmă ăsta a fost singurul lucru de făcut ca să pot merge mai departe.

Și uite așa a început marea mea aventură, necunoscuta asta numită viață. 
Unii o numesc școala vieții și poate că așa și este, o școală.
Și câte lecții a trebuit să învăț, n-a fost ușor dar cu siguranță a fost frumos. 
Toate acestea mi-au arătat cât de mult merită să dai o șansă vieții. 

Luptă omule, zâmbește, ajută și pe cel de lângă tine, nu știi când trebuie să îți faci bagajele și să te muți din lumea asta. Asigură-te că ți-ai împachetat în suflet momente frumoase și dă-mi voie să îți vin și eu în ajutor cu o vorbă bună! Mă bucur să te cunosc și bine ai venit! Te salut, cu drag, Alex!

Dacă iți dorești să mă susții în această călătorie, poți dona cu ajutorul link-urilor de mai jos:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un moment de relaxare!

Cine aș fi într-o lume în care totul ar fi posibil

Cum e să traiești cu o boală și să nu poți merge?