Viața, o călătorie

Principalul meu vis în această viață este să reușesc să mă vindec de boală, să pot merge și să duc o viață normală, ca orice om obișnuit. După cum am spus și în articolele trecute, pentru boala mea (Distrofie Musculară Progresivă Duchenne) se fac cercetări, experimente și se caută soluții. Din cauză că în lume sunt puține cazuri iar fondurile monetare sunt limitate procesul de cercetare fiind unul foarte complex este îngreunat. Cert este că cercetările nu încetează și sunt speranțe în gasirea unui leac. De exemplu, tratamentele ce se fac cu celule stem sunt doar încercări, deoarece la unele persoane funcționează, la unele nu, practic se poate spune că acest tratament reprezintă și el un risc pentru că pot să apară reacții adverse la persoana care face injecțiile cu celule stem. În afară de acest experiment ce se face acum în America și cel cu celule stem, cercetătorii lucrează la alte tratamente. O varia

În această viață, pentru moment, eu am două visuri mari. Unul dintre ele este sa mă vindec de boală și să fiu o persoană obișnuită, iar cel de al doilea este să mă mut la casă alături de parinții mei dragi. La casă imi doresc să mă mut deoarece ar fi mult mai ușor să mă bucur de aer curat și de liniște în situația în care sunt, iar în sezonul rece nu va mai trebui să stau în casă ci voi putea ieși ori de câte ori îmi doresc, chiar și pentru câteva momente. Aș putea sta afară toata ziua până seara târziu, dacă plouă pot sta sub un foișor să iau aer curat și să admir natura, m-aș putea relaxa stând afară și nu aș mai fi nevoit să mă plimb neapărat prin oraș. Înainte nu imi plăcea ideea de casă, dar în timp am început să conștientizez că ar fi un mediu mult mai benefic atât pentru mine, cât și pentru ai mei și în această situație aș puta adapta casa nevoilor mele astfel încât să pot ușura efortul zilnic făcut de părinți pentru mine și de mine. Inclusiv terapeutul meu mi-a spus că

Așa cum am spus și în articolul despre boală și de această dată vă voi povesti lucruri în plus legat de povestea bolii mele. Boala a evoluat așa cum ne-a spus Prof. Dr. Doina Pleșca la București. De exemplu: ne-a spus că în jurul vârstei de 11 ani nu o să mai pot merge și așa a fost și multe altele. Pentru a ne documenta mai bine despre evoluația bolii ne-a oferit o carte, scrisă de dânsa, despre boală și celelalte forme. Prof. Dr. Doina Pleșca este medic pediatru, o recomand cu mare drag, este o profesionistă și ne-a susținut în tot procesul cu descoperirea bolii. Dacă aș putea să îi ofer o recenzie, cu siguranță ar primi nota 10. În jurul vârstei de 4 ani au început să apară primele simptome, deoarece este o boală genetică, aceasta se declanșează diferit în funcție de fiecare persoană în parte, în general simptomele apar de la o vârstă foarte fragedă. Tot ce se poate face la bolnavii de Distrofie tip Duchenne, și aici mă refer la operații sau tratamente, sunt studii și expe

Este foarte dificil să trăiești cu o boală, indiferent de tipul acesteia. Dar cred că totul depinde de felul în care tratezi boala, de perspectivele pe care le ai asupra ei, de modul în care o percepi și de ceea ce îți propui să faci cu situația în care te aflii. Așa am fost lăsați pe Pământ, să trăim.  Toate momentele prin care trecem: minunate, stresante, dureroase, împlinitoare, pe toate le trăim cu un motiv. Viața nu este doar un drum, este o călătorie, plină de popasuri, de rute noi, de experiențe, din toate trebuie să învățăm. Nu putem evita evenimentele neplăcute, dar cu siguranță ne putem adapta situației în care ne aflăm, acesta este cursul vieții. Când vine vorba de sănătate mereu am recomandat oamenilor să aibă grijă de ei. Consider că este important să vii în ajutorul organismului oricând dă semnale de alarmă. Nu ne este promisă ziua de mâine, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne neglijăm. Iar când ți-e greu omule, când simți că nu mai poți, adu-ți aminte că ai un Dumneze